M-am rătăcit în drum spre mine,
De-alaltăieri mă caut mereu…
Eram atrasă de lumină
Ca de veșmântu-mi minereu.
M-am căutat prin mândrul soare,
M-am căutat prin lan bogat,
M-am căutat prin munți de sare,
Prin frunze moarte m-am tot căutat.
M-am căutat prin ape clare,
M-am căutat prin nori și vânt,
M-am căutat prin zburătoare
Și prin al mamei cântec sfânt.
Dar nu m-am regăsit niciunde,
Nici în văzduh, nici pe pământ,
Și când a fost să deschid ochii
Eram în casă suspinând…
Mă întorsesem dintr-un gând.
Valentina Măruță
Foto: arhivă personală
Anunțuri
Binecuvantat esti Doamne si Binecuvantate sunt lucrurile mainilor Tale ! Vesnic le cerem…spune o rugaciune. Poezia este apa de izvor dupa care tanjeste un suflet insetat…Si daca acest izvor si-a facut poteca prin inima unui om,nu il mai paraseste…Aceste versuri ale Valentinei au facut sa planga inima mea…Parca atunci a trait momentul acum…Si daca ea nu mai scrie, Muza care nu a parasit-o,si-a indreptat ochii catre tine,caci intre voi doua este deschisa o cale nevazuta de comunicare…
Ce te mai inspira Muza,astept cu nerabdare…E ca o hrana ce vine din departare sa astampere setea noastra de Soare…de bunatate si candoare…voi sunteti ca o oaza in desertul …desertaciunilor lumii…Din Malta,Lucia cu multumiri…
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?.
ApreciazăApreciază