EMINESCU

eminescu

Citindu-ți poezia, oricine meditează,
Tu te-ai ascuns de oameni,
Dar tot prin ei trăiești,
Ești viu și încă inimaginabil
De tânăr, încântătorule poet!
Prin tine vărsăm lacrimi de iubire,
Femeia poartă doliu sideral
Fericită ar fi de-ai exista și-acuma
Tu lacrimă de aur prelinsă din astral.
Tu ești și azi, în lume, cerescul nostru semn,
Nepăsător, hieratic, curat și înțelept,
Trăiești și azi, poete, prin poezia ta,
Dar locul gol din inimi, cine-l va mai umplea?
Istoria te-absoarbe, istoria te cheamă,
Tu readuci trecutul și-n prezent îl învii,
Poemele, cu tine, respiră nemurirea
Ce-o făuriși durabil, pildă la ai tăi fii.
Te-ai tot zidit, poete, de viu, în poezie,
Nu ți-ai pierdut răbdarea,
Ai scris tot ce-ai simțit,
Versuri duioase care și azi ne mai mângâie,
Purtându-ne prin vise, eternule poet!
Tu ai lăsat în urmă regrete și-amintiri,
Eu stau la a lor umbră
Și parcă ți-aș vorbi,
Respir prin tine viața, oricât ar fi de sumbră,
Iubind, iubesc prin tine, cu dor de a mai fi.
Te-am întâlnit odată, la margine de lume,
Încercănat de vise, încercănat de-un gând,
Și părul tău cel negru îți atârna pe umeri,
Iar ochii-adânci, himerici, priveau la mine blând.
Cu zâmbetul pe buze-ai descătușat mistere,
Poporului, speranța i-ai dat-o pe vecie,
Eternitate vieții, eternitate ție,
Când spunem Eminescu, noi spunem Poezie!

Autor: Valentina Măruță

Anunțuri

3 gânduri despre „EMINESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s