În grădină am ieșit la cișmea
Să-mi spăl fața, laolaltă cu florile,
Cucu oprit pe-o creangă îmi cânta,
Ochii i-am deschis, se iveau zorile.
Și am uitat de ce-am ieșit afară,
Parcă mințile grădina mi le-a luat,
Și apa-mi miroase-a primăvară,
Cucul se oprise din căntat.
Îmi priveam grădina și ea mă privea,
Și simțeam în suflet ochii ei verzui,
Aș fi vrut sa-mi spună, sau chiar îmi spunea,
Bine-ai venit acasă, frumoaso, cu ochi căprui!
AUTOR: VALENTINA MĂRUȚĂ
Ah, cat de frumos ! Abia astept sa ma-ntalnesc si eu cu grdina mea,in care sa-mi zidesc o cismea…Florile cu-al lor miros sa ma incante,iar pasarelele… sa-mi cante. Ce scriu acum,aici nu este poezie , ci o dorinta din copilarie…Un vis ce inca nu s-a stins,un vis ce printre lumi straine arde mai aprins… Lucia.
ApreciazăApreciază
Să te-ajute Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Miracole se nasc la tot pasul dar …doar un suflet sensibil le pot vedea ❤
Mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! ❤
ApreciazăApreciază