DĂSCĂLIȚA MEA

799x590

Trecut-au ani din viața mea,
Aproape treizeci că trecură,
Și mă gândesc la dumneata
O, Doamna mea, cu ochi de mură.

Aveam aproape șapte ani
Când mâna-n mână mi-ați luat
Și-am tremurat,  când dumneata,
De banca-mi v-ați apropiat.

Eram sfioasă la-nceput,
Dar timpul cu-a lui blândă pace
M-a întărit și a făcut
Miracole cum doar el face,

În orice zi de mărțișor
Gându-mi spre ce-a fost se-ndreaptă,
Și simt că-mi este din nou dor,
De vorba-ți blândă și-nțeleaptă.

Tu patru ani ne-ai ocrotit,
Icoană sfântă și senină,
Din care ne-am împărtășit
Sorbind lumină din lumină.

Astăzi, la rându-mi dăruiesc
Copiilor sufletul meu,
La fel și eu îi dăscălesc
Cu grija și cuvântul meu.

Este vis,  este aievea,
Adevărul acesta este,
Dar din dar se face har,
Dor de dor intră-n poveste.

Ca și dumneavoastră, azi,
Eu trăiesc pentru copii,
Căci, doamnă, de la dumneata
Am învățat, iubind, a fi.

 VALENTINA MĂRUȚĂ

Anunțuri

4 gânduri despre „DĂSCĂLIȚA MEA

  1. Doamne,atat de frumos ! Fata frumoasa,cu rasul zglobiu si inima de poet si-a lasat amprenta in poezie.Acum o cunosc pe Vali mai bine si ma bucur ca a trecut prin viata mea.Cu drag,cu mare drag,Lucia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s