EU, SOARELE ȘI MAREA

 

IMG_20160625_084313 - Copy

Mă privea cum m-aruncam în mare,
Valul, creștetul mi-acoperea,
Soarele-mi șoptea plin de ardoare:
„Fiica mea cu ochi de catifea!”…
Ziua a trecut, iar eu nu încetasem
Să-mi despletesc părul între valuri,
Și-am dansat cum nicicând nu dansasem,
Îmbrăcată-n alge, prin talazuri.
Mă privea cu ochi de anotimpuri,
Clipa ce-ntr-un  vis mă cufunda,
Soarele-mi zidea gândul prin timpuri,
Marea l-al ei sân mă cuprindea.
-Soare, am șoptit, ia-mă la tine!
-Lasă-mi-o aici! marea șoptea.
Eu dansam, dar nu știam cu cine,
Și-o sirenă-n larg m-ademenea.

AUTOR: VALENTINA MĂRUȚĂ

Anunțuri

2 gânduri despre „EU, SOARELE ȘI MAREA

  1. Poezia asta este …nu stiu, ce cuvant sa folosesc? E „tare” cum zic tinerii acum.E minunata ! E poezie adevarata . Chiar simt bucuria ei exuberanta si melancolia…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s