ZBOR

Încrezătoare-n mine și în toate
Eu am pornit pe-al drumului mister,
Doream s-ajung pe culmi cât mai înalte
Și de acolo, cât mai sus, spre cer.

Copilă fiind, de toți eram iubită,
Și pe-aripi mă purta un albatros,
Simțeam că el sunt eu și, fericită,
Tânjeam după viteazul Făt-Frumos.

Și adormeam târziu de tot, în noapte,
În poala mamei, ca-ntr-o blândă pace,
De dincolo de vis auzeam șoapte:
„Lăsați copiii liberi să se joace!”

Pe Munții Lunii m-așteptau și frații,
Purtând durerea tristului pământ,
Veneau la mine de prin constelații,
Închiși intr-o fărâmă de cuvânt.

Când ochii i-am deschis, zâmbind senină,
Am început din suflet ca să cânt:
„Iubire, Libertate și  Lumină”-
Înveșmântată-n steaua-mi de pământ.

 VALENTINA MĂRUȚĂ