Mi-am închipuit cândva
Că păsările ciripesc,
Ca să le-audă Dumnezeu,
Așa mi se părea firesc.
Altădată mai credeam
Că păsările ciripesc,
Ca eu să mă fac mai bună
Și-asta, încă mai gândesc.
Acum, când mare am crescut
Și aud păsări ciripind,
Mă gândesc că Dumnezeu
Ni le-a dat să le iubim.
Poate de-aceea le iubesc
Și fericită sunt văzând,
Că cei mai buni le ocrotesc
Și-n ajutor le vin oricând.
VALENTINA MĂRUȚĂ
Anunțuri
Sunt gandurile unui ingeras in aceasta poezie…Si eu ma bucur cand citesc margaritarele ceresti,ce cursera candva si poate inca mai curg,prin inima Valentinei.Valy este intr-o alta dimensiune…De acolo ea ne ajuta neinchipuit de mult,numai sa avem credinta.Cu drag si nerabdare,sa vina februarie.Gina.
ApreciazăApreciază
Cu dragoste te așteptăm!
ApreciazăApreciază
cele mai pure ganduri 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?.
ApreciazăApreciază