Întristat ca valul ce se sparge-n mal
Un suflet se-avântă și-aleargă spre ocean,
Nimeni nu-l simte, nimeni nu-l cere,
Disperat, în urmă, lasă doar tăcere.
Val, de mal se sparge și malul se rupe,
El s-ar ascunde, dar nu are unde,
Eu știu că există un loc și pentru tine,
Suflete curat, însă caută-l bine.
El este ascuns, dar trebuie găsit,
Fură-mi-l și adu-l, chiar de e rănit,
Suflete curat, un suflet rănit,
Știu că fără veste tu mi l-ai găsit.
Fă-l ca să nu moară, nu-l lăsa rănit,
Și toarnă-i, iubite, flori de zenit,
Pune-i și aromă din nectarul tău,
Și-o lacrimă varsă dacă-i va fi rău.
Suflete curat, un suflet rănit,
Păstrează-l la sân și necontenit
Nu-l lăsa în urmă, nu-ți lăsa dorul tău,
Fără dor nu-i iubire, fără bine-i doar rău.
AUTOR:VALENTINA MĂRUȚĂ
