SINGUR PE LUME

Nu m-a vrut mama…
Zicea că-i fac viața amară.
Și fără s-o doară,
m-a lepădat într-un tren
de lângă gară.

Mi-a pus în mâini
o pâine și-o sticlă cu apă.
Spunându-mi să cobor
doar atunci când voi vedea
a zecea haltă.

Nevrând s-o supăr,
așa am și făcut:
îmi îndoiam câte un deget
ca nu cumva
să uit.

Dar eu nu am uitat.
Și-am coborât , cum se spune,
dar de atunci am rămas
singur…și fară mamă
pe această lume.

Dacă te-aș vedea mămică,
tare aș vrea să te întreb:
cât de dor ți-a fost de mine?
De câte ori ai spus <<regret>>?

Știu că tu nu mi-ai vrut răul,
de-aceea eu încă te iubesc.
Dar cum te cheamă mama mea?
Că numele tău, nu mi-l amintesc…

 

Autor:VALENTINA MĂRUȚĂ