AUTOR:VALENTINA
Sub ramurile tale
se ascund alte ramuri
născute… parcă,
spre a-ți umbri
mai bine
pământul.
Frunzele tale,
se împotrivesc soarelui,
nelăsându-l
să-ți stăpânească
pe de-antregul
ținutul.
Iarba și florile
renasc atunci când
o rază se furișează
printre crengile
stejarului…
învingându-l.
Armonia între soare
și umbră
a făcut ca și
păsările cerului
să-și mute cuibul aici…
nemaipărăsindu-l.
Soare,
Ai auzit vreodată
glasul pădurii,
care nu uită să te-ntrebe
cine ești tu,
de-ți trimiți razele
chiar și-n scorbura
copacului uscat?
Ai auzit cum florile
vorbesc între ele
fericite, că numai tu
și umbra
le-ați salvat?
Ai văzut animalele
care la amiază,
atunci când tu ești
mai puternic,
se retrag în pădure
ca și cum
ea le-ar fi chemat?
Fii binecuvântat soare,
căci tu dai viață pădurii
în fiecare primăvară!
Fii binecuvântată pădure,
că numai tu ești
casa celor fără casă
și adăpostul celor
ce poartă teama furtunii!
Fiți binecuvântați laolaltă:
tu soare și… tu pădure!
Autor,
Valentina M ❤️
MĂRUȚĂ
de unde le scoti , soro ? 🙂 imi plac , nu de alta 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din trăirile vieții, fratele meu drag!… 🙂 🙂
Mă bucur că-ți sunt pe plac. Poeziile …bineânțeles. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
le ador ! fara nici cea mai mica gluma 🙂 ma linistesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană