Ne-am adunat sub un magnoliu
Și-am pus la cale un atac:
C-am vrut să vedem în doliu
Ciocănitoarea, dar am ratat.
Așa că am pornit-o-n grabă,
Ca taina vântul să n-o fure.
Dar negăsind-o-n casa ei,
Am căutat-o prin pădure.
Ciocănitoarea-atât de iute
Din scorburi scotea viermișori!
Spre a-nsănătoși copacii,
Apoi cutreiera prin nori…
Noroc că ne-a reamintit…
C-altfel am fi făcut mult rău
Doctorului sau, pădurii dragi nouă,
Și lui DUMNEZEU…
AUTOR VALENTINA MĂRUȚĂ
Frumoasa si graitoare poza iar poezia pe masura ! Traiasca primavara ! Duminica frumoasa ! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc !…Asemenea! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Duminica frumoasa ! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Chiar frumoasă poezia, să știi! Să ni te scrii cu gând curat și luminos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mulțumiri și multe îmbrățișări, draga mea!!! 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
super tare 🙂 imi place !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
shera
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you very much!
ApreciazăApreciază