SOARELE…

Cum deschid ochii, privesc spre răsărit.
Știu că soarele s-a trezit înaintea mea
Și mai știu că-n fiecare zi urmează
Aceeași traiectorie
De la răsărit până la apus.
Cred că Dumnezeu ne privește prin el
Căci în fiecare răsărit găsesc o binecuvântare.
Dacă ai ști Dumnezeule că fiecare dimineață
O încep căutându-Ți privirea
Printre ramurile mărului
Ce-l am în fereastră…
Dar știi,
Știu că atunci când te-am supărat
Refuzi să mă privești
Și trimiți norii ca eu să cred
Că vei aduce ploaia
Știu că ai motive să fii trist
Dar iartă-mă, Doamne, căci
Multe greșeli le fac fără voia mea.
La amiază, simt cel mai bine
Căldura privirii Tale
Și mă gândesc dacă o mai merit.
Spre seară, vrând parcă să ațipești,
Nu te mai lași văzut
Până în zorii următoarei zile.
Știu că Tu nu dormi,
Vrei doar să ne arăți cât de neagră
Ar fi ziua când Tu ai închis ochiul.
Cât de bun ești Doamne!
Atât de bun încât și noaptea
Lași la vedere o parte a Împărăției Tale.
Dacă privite de aici din grădina mea
Stelele și luna mă farmecă
Atunci mă-ntreb:
Cum o fi Doamne, în grădina Ta?!…

 

AUTOR: VALENTINA MĂRUȚĂ
Sursă: Imagini proprii

PAȘTE FERICIT ALĂTURI DE CEI DRAGI!