Când vreau să-mi alung tristețea
Caut în suflet o amintire.
O aleg pe cea mai frumoasă
Dintre cele mai trăite
Și-ncep să mă simt mai bine.
Uneori mă consolez
Gândindu-mă că altădată
Tristețea mea
A fost și mai adâncă…
Și cu toate acestea, iată-mă!
Râd, chiar dacă am motiv
Doar pentru un zâmbet.
Râd ca să mă simt mai bine
Și când mă gândesc că cineva
Îmi mângâie amintirile
Oricum ar fi ele,
Tristețea mea devine bucurie.
AUTOR: VALENTINA MĂRUȚĂ
Sursă imagine: proprie
Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare? 
Asta-i cea mai bună psihologie, sănătoasă și eficientă de fiecare dată! Seară minunată! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Petru! Asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
Amintirea unei plăceri este, întotdeauna, o plăcere; în schimb, amintirea unei dureri nu este, întotdeauna, o durere (uneori, este o bucurie), din moment ce amintirea însăşi se estompează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și dacă nu se estompează, cele frumoase îți dau forța necesară de a le depăși… O seară plăcută! 🙂
ApreciazăApreciază
„Trebuie sa avem întotdeauna vechi amintiri si tinere sperante;”(Houssaye)
„Amintirea e creatie continua.”(Oscar Wilde)
O noapte linistita…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază