PORUMBEII

Lângă fereastra mea, de un an,
Un porumbel și-a făcut cuibul.
Și-o ramură din nucul verde
Îl apără când bate vântul

În primăvară, când ies puii,
Ce grijulie-i porumbița!
Căci dă puilor de mâncare
Tot ce găsește, hărnicuța.

Când sunt gata să-și ia zborul,
Nucul meu e de folos.
Căci puișorii și mămica
Se joacă și-n sus și-n jos.

Când lecția s-a terminat,
Porumbița lin coboară
Pe-o ramură de liliac,
Ca să-i vadă cum mai zboară.

Când cu toții-au obosit,
Porumbelul le arată
Drumul către casa lor,
Că de-aceea le e tată.

AUTOR VALENTINA MĂRUȚĂ
1.Sursă imagine:  proprie

Acesta este tatăl, cred…   🙂   🙂
2.Sursă imagine: internet