DRAGUL MEU

Când sunt cu tine am inima plină…
Sunt palidă când ești plecat de-acasă,
Aștept să te revăd și să-ți zic „Bună!”
Și e firesc, că dorul mă apasă.

Când mi-atingi obrazul cu mâna ta cea fină
Plăcerea mi-o transmiți toată prin pori.
Deschide poarta ce vrea să mă mai rețină
Și strânge-mă în brațe până-n zori.

Scânteia ce-mi dă viață e în tine,
Mă copleșește până și impulsul,
Această stare vine de la sine
Și, crede-mă „nu-mi mai doresc pe altul.”

Îți mulțumesc că m-ai convins atunci…
Prin insistența ta nerăbdătoare
O, dragul meu, ce sentimente seci…
Au fost, au murit și a ieșit soare.

Prin urmare spune-mi: cine te-a iubit
Cu atâta patimă profundă…
E timpul să îți transmit că te-am primit
Pe toate lungimile de undă.

Katherine. M