AMINTIRILE SE AFLĂ ÎN SUFLETUL MEU

Amintirile se adună în casa lor fără voia mea.
Când unora nu le place locul unde se află,
Sau eu știu ce nu le place,
Părăsesc casa în grabă,
Tot fără voia mea.
Căci nu eu sunt stăpânul lor.
Sufletul meu stăpânește aceste amintiri,
Arătându-le în fiecare moment locul
Care trebuie ocupat.
Amintirile mai vechi,
Își cunosc bine locul,
Iar cele noi și-l găsesc imediat.
Unele vor să-și părăsească locul,
Însă stăpânul nu le permite,
Doar rătăcirea cu condiția ca,
Și așa obosite cum sunt,
Să se reîntoarcă.
Și…
Se reîntorc, căci nicăieri
nu e mai bine ca…
ACASĂ.

 

VALENTINA MĂRUȚĂ