Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?
În nopțile cu cer senin
Mă bucur când răsare luna.
Pe ea, care-i și a fost mister,
O-ndrăgesc dintotdeauna.
Când o privesc parcă sunt sus,
Mă cred luceafăr ce veghează
Și-aș vrea ca să rămân în cer,
Dar soarele-mi trimite-o rază.
Și atunci când se face ziuă,
Încep, ușor, ca să cobor.
Dar mi-ar plăcea să am motive
Spre luna mea mereu să zbor.
AUTOR:VALENTINA MĂRUȚĂ
Beautiful poetry! Loved it.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thanks! 🌻🐦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se potriveşte la fix cu vremea, cu ora, cu starea…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🌙 Mă bucur din suflet! ❤❤🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
This is very beautiful.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hugs and a good day!🎈🐥🌻
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you Katherine. Peace
ApreciazăApreciat de 1 persoană
superbe photo pour illustrer ce beau texte….Bonne journée

ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci beaucoup!🍒🌙🌦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe 14 noiembrie s-ar putea să vedem cea mai mare lună din ultimii 70 de ani, dacă va fi senin. Probabil că și inspirația poeților va crește exponențial. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știam, mulțumesc mult! O zi frumoasă!😊🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate versuri închinate astrului nopții. Mi-a plăcut tare mult.
Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur! Mulțumiri! 🌙
ApreciazăApreciază