GÂND ȘI ZBOR

 

 

Uitându-mă la cer
Încep să zbor,
Părul mi-l transform
În aripi
Și mâinile
În vânt.
Trag în piept aer
Și simt cum cobor.
Prea puțin
A durat zborul,
De fapt a fost
Doar gând.
Cineva îmi strigă
Să arunc inelul
Dar mi-e greu
Să-l arunc…
Ce știe el!
Și când m-apropii
De pământ,
Zborul mi se preface
În gând.
Și urc din nou
Către cer
Și…cânt.

VALENTINA MĂRUȚĂ