L-am crescut cu biberonul
Că n-avea mamă, vai de el!
Era mic și nebunatic
Și îl iubeam pe Mugurel.
Numele eu i l-am dat
C-așa mă inspirase el.
Era mic, neputincios
Și crud, ca un mugurel.
În săptămâna de Paști
Când mama a vrut să-l gătească,
Ne-am adunat pe lângă ea
Rugând-o să se mai gândească.
Doar un minut ne-a trebuit
S-o facem să se răzgândească
Și l-am salvat pe Mugurel
Căci i-am dat voie să trăiască.
Valentina Măruță
Sursă imagine: google
Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare? 
Ce scumpic e 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-am ales să semene cu cel din poezie, a cărui poveste este reală.😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, mă gândeam că poate este chiar acela 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu este❤
ApreciazăApreciază
Il à été sauvé c’est l’essentiel…bonnes fêtes de Pâques
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Joyeuses Pâques, chers Georges!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Muito lindo seu espaço.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Muito obrigado!
ApreciazăApreciază
Beautiful photo of the little lamb – Springtime is here!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you very much, a beautiful day!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hristos a înviat!
Emoționantă poezie. Și noi am avut în anii copilăriei un asemenea „Mugurel”, hrănit cu biberonul și „iertat” de la „datoria” de a fi sacrificat.Îmi amintesc cu drag de el, cum stătea lângă soba bunicilor și se bucura când ne vedea pe noi, copiii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat a înviat! Ce frumos!
ApreciazăApreciază
Pingback: MIELUL – Wag 'n Bietjie