DEȘERTĂCIUNE

desertaciune

De ce lumea nu e lume?
De ce viața nu e viață?
Cine mi-ar putea răspunde
Dându-mi un strop de speranță?
Speri și azi și mâine încă,
Lupți gândindu-te la ieri,
Știi că ițele se-ncurcă
Și că-i inutil să speri,
Nimeni, nimeni nu te-aude
Când te-nvârți mereu  în gol,
Lumea-i oarbă, surdă, mută,
Își joacă eternul rol,
Iar eu duc crucea-mi nevăzută.

Valentina Măruță
Sursă foto: google

Anunțuri

4 gânduri despre „DEȘERTĂCIUNE

  1. Minunat, superbă sinteză a amărăciunii care vine în urma reflectării asupra vieții pământești. Foarte frumos și răvășitor în același timp. Mulțumesc, am trăit intens alături de cuvintele tale. Numai bine și pe curând.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s