Ieri – un poem – fatacutigara
Ce e până la urma războiul, când lumea vrea să fie pace ?
Ce e agitația, când de fapt sufletul tace?
L-am pierdut pe Dumnezeu când am pierdut iubirea,
Privind cu ochi inșelători ne-am limitat gândirea.
Atâtea mame își plâng copiii, atâția frați părinții,
Atâția oameni se zbat pentru un astăzi, trag de el cu dinții.
Ce e până la urmă războiul, când pentru mulți lupta e deja pierdută,
Unii plâng lacrimi oceane, dar nimeni nu îi mai ascultă.
Ce e agitația de care ne plângem încontinuu
Comparată cu durerea mamei care astăzi și-a pierdut copilul?
Unii plâng lacrimi oceane, dar nimeni nu stă să asculte,
Unii au urlat prea mult, acum cuvintele li-s mute!
L-am pierdut pe Dumnezeu când am pierdut iubirea,
Sperând, prin fapte bune, să găsim mântuirea.
Unii au urlat prea mult, acum cuvintele li-s mute…
L-am pierdut pe Dumnezeu, El nu ne mai aude!
Privind…
Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult
Mă bucur că v-a plăcut articolul, mulțumesc pentru repost !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Incredibil de frumos! Trist, dar frumos tare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc din suflet ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fatacutigara a scris si scrie minunat! II multumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu, am mai citit-o, e foarte talentată! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa este, o zi buna Potecuta draga!
ApreciazăApreciază
La fel îţi doresc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană