Ne-am îngropat frumosul în mizerii,
Iar binelui i-am alungat suflarea.
Parc-am cedat al nostru timp averii
Iar pe iubire a-nghițit-o marea!
Inima mării ar putea sa planga,
Insa urechile parca-s inchise:
Nevrednicia pare sa ne stranga
Pe toti cu ale vietii noastre vise!
Vii, iubire, in taramul auster?
Suntem avizi de dulcea ta cadența!
Vrem sa ne-nveti cantecele din mister
Pe care le-am uitat in violența!
Katherine
Editor,
Ioana Enescu ❤️
IUBIREA este lumină, culoare, sunet
Ecoul inimii răsună
Timid în prag de seară..
https://foto761.wordpress.com/2016/10/29/ecoul-inimii/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar timid-am fost, că n-am putut să scriu ultima strofă …
Poate oboseala sau inima nu m-au lăsat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
suspansul…:)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar al meu… 🙂
Uneori nici în poezie nu poți exprima prin cuvinte trăirile…
ApreciazăApreciat de 3 persoane