ȘOPTEȘTE UN ÎNGER ȘI PLÂNGE

 

Durere și lacrimi în cer…
Pe pământ neguri se-aștern
Cu gândul chemate din infern…
Atâta suferință în jur și suspin!
La ceruri puține rugăciuni se-nnalță lin.
Geme Terra parcă sugrumată
De-ale lumii păcate ce le poartă
Și strigă la Tatăl ajutor…
Săracului speranțele-i mor…
Privirea plecată în jos ca o povară
Tânjește soarele să-l vadă…
Printre oameni atâta forfotă!
Stă un înger minunat și cugetă…
În loc rotindu-se uimit:
,,De unde să încep Tată Preaiubit?!,,
Și pleacă-n drumul lui abătut
De cât haos pe pământ a văzut…
Trist privește-n jur și plânge:
Planeta e sfințită de-al Domnului Sânge,
Opriți-vă oameni, ajunge!
Șoptește un înger și plânge…

Băjan Lucia – Georgeta