EU

Când m-am născut era o zi de toamnă,
Din toate câte are anul mai frumoase,
Era întâi noiembrie din anul șaizeci și patru
Și începuse-aratul, cu chiote voioase.

O zi cu soare-a fost, îmi spunea mama-ades,
Iar seara a plouat, așa se întâmplă des,
Cădeau frunzele-n vii și oamenii cântau,
Spre alte zări mai calde păsări călătoreau.

Soarele de atunci și-acum îl am în mine,
Dar uneori ploi repezi vin focul să-l aline,
Dar razele au grijă ca el să nu se stingă,
Mereu să strălucească, mereu ploaia să-nvingă.

Citindu-mă în ochi veți ști că nu urăsc,
Privindu-mă în ochi veți ști că eu iubesc,
Cu mâinile prelungi, cu inima curată,
Cu pletele în vânt, eu sunt cea mai bogată.

Sunt mare și sunt rază și sete prin descântec,
Sunt toamnă și azur și al stelelor cântec,
Sunt gând și vis, poemul uitat pe-o înserare,
Sunt doru-ntârziat aprins de-o sărutare.

De m-ați cunoaște voi cum mă cunoaște gândul,
Ați ști ca mine taina de-a lumina pământul,
Și care pretutindeni durerile dezgheață
Și vieții dă speranțe și speranțelor viață.

 Valentina Măruță
721838_carol_cavalaris_irisinmoonlite_pic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s